La câte oua se vor mânca de acum intr-o saptamâna, n-ar fi de mirare sa dea galbinarea in români. Gorjenii, dar si vecinii lor mai apropiati nu au insa de ce se teme. Doftora mare e Verona Cârligelu, care taie sub limba cât ai zice… Paste!
Nu e medic, nu a facut nici macar vreo lectura scurta, de placere, in domeniu. Dar taie ca un chirurg incercat! Afectiuni ale stomacului, ficatului, splinei, hepatita sau chiar bolile de nervi sunt vindecate cu o singura miscare rapida si precisa. Cu lama.
„Cu o lama noua, nefolosita“, precizeaza Verona Cârligelu, luând de pe pervazul ferestrei – de lânga cârligele de rufe – obiectul invelit in hârtie. „O dau pe din doua si ii fac la un capat un colt cu care sa ciup vena“, explica si se apropie de pacientul incremenit pe banca din curte – cabinetul medical. „Ma uit care vena e mai marita si o tai. Nu toata, bineinteles. Cât sa dea drumul la sângele bolnav“… Si hârst! „doctora“ exemplifica printr-o miscare priceputa. „Apoi ii dau un borcan pacientului“, continua lectia, „in care pun si lama, sa nu creada cineva ca o mai folosesc – si ii dau drumul sa plece. Dar ii dau sfaturi ce sa faca: sa suga de sub limba pâna iese tot sângele care trebuie. La unii, un borcan de trei sute e suficient. La bolile de nervi se umple insa si unul de opt sute! Dup-aia trebuie sa stea linistit, sa bea un ceai de musetel care cicatrizeaza. In nici un caz sa n-o dea imediat pe tuica – daca are ceva la ficat, nu-l mai face nimeni bine!!! Si daca face ce-i spun eu, e vindecat suta la suta! Fara sa bage medicii doctorii in el sau sa-l opereze!“.
Consultatie, operatie si o reteta bonus
E simplu la Verona. Consultatia, la fel ca tratamentul: scurta si la obiect. Se uita femeia in ochiul omului, iar daca il vede ca da in portocaliu, ridica din sprâncene. Il pune sa deschida si gura. Se uita si sub limba. Daca s-a nascut omul cu venele mai mari, e din ce in ce mai limpede. I-o mai fi si greata, ca deh, de la oua multe e greu sa nu ti se faca… Il pipaie sub coaste, la ficat, sa vada daca e marit. Atunci verdictul e numai unul: lama. Unde mai pui ca nici plata nu se face ca la spital. Nu tu asistenta, nu tu infirmiera, liftiera si nici macar medic anestezist. Doar Verona Cârligelu care nici nu cere, pâna la urma, ceva. Daca are omul, bine, daca nu… tot asa.
„Un kil de tuica, unul de brânza… Ce sa cer?! Eu ma bucur ca omul e bine, sanatos. Nu scot pe nimeni pe poarta“, declara cu hotarâre Verona. „Da’ nu ma plâng! Vin oameni de peste tot: de la Bucuresti, Craiova, Filiasi, Târgu Jiu, vin profesori, directori, ba pe unul l-am avut chiar doctor! Da fiecare cât vrea pe sanatatea lui…“.
Desigur ca si reteta prescrisa dupa „operatiunea lama“ este la fel de ieftina: ceaiuri multe, niste sfecla rosie sau lamâie, cu vitaminele necesare, si omul e ca nou. Daca nu, doamna Verona e tot acolo, in Vagiulesti!
